duminică, 30 mai 2010

ganduri...






Mi-e draga viata pentru ca e frumoasa! E mereu impodobita, pregatita pentru sarbatoare. Gandul meu fuge acum la un port popular al unei tari in care femeile poarta haine viu colorate, insa foarte atent migalite, cu atentie pe fiecare nasture sau margea cusuta, fiecare culoare si sir are ritmul sau bine stiut si minunat! Chiar si pe cap poarta ceva maret si colorat si greu, plin de frumusete si maretie.

Asa vad viata azi.

O vad doar, nu o simt. E o calatoare care trece prin fata-mi.Oh, ce onoare...! :)
Multumesc!

Imi vine s-o sarbatoresc pentru parada culorilor si pietrelor bine puse una langa alta si prin alta.

sâmbătă, 29 mai 2010

mi-e dor..

Mi-e dor de dulceata de nuci verzi, mi-e dor sa o fac eu..oare am mai facut vreodata? am o certa senzatie ca am o legatura puternica cu acest fel de dulce.

verde, dulce si inca necopt, fraged incat sa poti pastra in borcan gustul fragezimii din nuca verde.

eu si EA



azi a plouat. am plecat spre padure. in ultimul timp imi trebuie natura, multa natura, cat se poate de mult verde, tot ce inseamna afara. Am alergat in ploaie. ce poate fi mai frumos ! e deosebita senzatia pe care o simti inspirand aer mult, mult aer si simtind stropii de ploaie pe obraji. Nu este nimeni in ploaie, intr-o dimineata de sambata. am fost singura in tot parcul, eu si copacii, eu si toata iarba, toate florile ude, aveam sentimentul ca florile se orgasmeaza simtind picurii de ploaie pe ele, parca cereau mai multa si mai multa apa ca sa poata inflori si mai mult..

azi in timp ce alergam am avut sentimentul clar de ce imi place in natura, fara oameni. cred ca imi place sa alerg doar eu cu cerul si pamantul pentru ca ele daruiesc totul. oamenii nu o fac asa de perfect precum o fac pomii, o face iarba, precum o face apa. Natura toata te imbratiseaza deschis si foarte cald, te iubeste fara conditii, te ia exact asa cum esti, te lasa sa te rasfeti in miracolele ei, iti simte privirea drept rasplata si apoi din nou te imbratiseaza ca nu cumva sa uiti ca te iubeste. Iti asculta fiecare pas, fiecare gand si fiecare atingere cu care o inalti in cel mai pur adevar pe care il ai pentru ea - Iubirea. Cred ca Natura ne invata ce e aia iubire. Ea da totul, neconditionat, te ia si te arunca pe toate partile in miracolul ei, apoi te lasa sa faci ce vrei. Poti sa te saturi repede, poti sa mai ramai pe o banca, asa cum poti sa o doresti mereu si mereu ca pe o vraja....De aceea oamenii ar trebui sa discute cu pamantul, cu iarba, cu pomii, cu frunzele, cu florile, cu cerul si norii, cu ganganiile. Ele stiu raspunsul la tot ce cauta ei - IUBIRE.
Ma atrage padurea si iarba si ii multumesc pentru alergatura pe care o primesc mereu cu atata dragoste in inima lor. Parca m-ar astepta mereu sa ma intorc, fara sa ceara nimic.

Oamenii...oamenii....nu vreau oameni.. inca, ei sunt complicati.

luni, 24 mai 2010

un crampei de demult

Azi mi-am amintit cum, atunci cand eram copil, depindeam profund de starile parintilor mei. Stiau f clar ce traiam atunci. Traiam : dependenta de ei si supararile/furiile lor si marea dorinta sa fiu eu parinte in locul lor si sa nu trebuiasca sa mai depind de ei...hm....ciudate amintiri..

duminică, 23 mai 2010

unde oare au plecat?



nu mai sunt cine eram la 21 de ani. nu mai sunt oare ce eram ? hm.dar unde m-am risipit, unde au plecat visele, dorintele, sperantele si credinta? unde oare au plecat fricile. Nu au plecat, s-au dus eventual sa isi clateasca ochii si pe alte drumuri si cai. Ele au fost si vor ramane mereu aici, in mine, adanc.

miercuri, 19 mai 2010

ce am fost si cine mai suntem?

am fost acum 15 ani intr-un fel, eram si formam anumite convingeri, eram niste persoane, noi, cei de atunci, total atipice lui Prezent. Cum ne comportam si cum ne ajustam comportamentele cand intalnim un Trecut din propriul Trecut, o bucatica din propriul trecut.

Apropos, cum iti intampini propriul trecut? Cu ce-l servesti cand iti apare? Ii deschizi usa? ce zici, tu, calatorule. Te mai gandesti sa nu raspunzi sau i-o deschizi larg. Usa, aia a Prezentului. Trecutul vine in Prezent. Are haine ponosite, insa inca sunt in trend, ele nu se altereaza, nu stim de ce. Trecutul se mandreste cu ele, ii plac si el poarta sarbatoresc portul propriei vieti.

Bine ai venit, Trecutule!

furie, sexualitate..




Exista furie in sex?

Ma intreb cum e furia pusa in timp ce o faci, ce o furios in miscarile facute in timpul actului. exista oare culoarea furiei in timp ce ti-o tragi? si daca da, cam ce culoare trebuie sa aiba. Ma gandesc pentru ca furia contine o forta imensa, o energie nebanuita, de multe ori inchisa sau considerata a fi pusa la gunoi, nefiind buna de nimic, "furia nu e buna". furia contine si inca multe, mie imi pare ca da pe dinafara furia, asa incat atunci cand se revarsa iese excat ce e mai bun, adica tocmai in acel gunoi considerat bun de pus la ghena sta esenta furiei. Da, cred ca furia are o esenta, este o esenta tare, trebuie sa fii un gen de salbatic si atipic asa incat sa iti placa mirosul acestei esente. Este dur, puternic, patrunzator, greu de uitat, iti intra in piele pentru mereu, este esenta Furiei. Asa miroase ea. Stim despre ea ca mai are culoarea noptilor si zilelor tale atunci cand ii deschizi usa. Dar stii ce impresie vaga am..cred ca e hoinara aceasta furie, asa incat sub masca ei de dura se ascunde o hoinara.

Ce e sexualitatea? - un mijloc spre care te indrepti atunci cand simti ca vrei sa eliberezi un preaplin ce e suficient de plin incat sa-l mai poti gazdui. Sexualitatea contine o forta, o energie ce trebuie data afara. Ce inseamna afara atunci? Afara inseamna ex-interior, inseamna In viata. dai afara energia in viata, o dai pentru ca asa simti ca ti-e bine, oare simti ca atunci traiesti? Oare traiesti clipa intens cand te afli intr-o relatie de sexualitate, intr-un moment pur sexual si eliberator? Banuiesc ca traim furiosi si sexuali, banuiesc ca dorim sa dam mereu afara ceva din noi, banuiecs ca dorim sa dam afara viata, precum si cum banuiesc ca ne autohranim. Avem mecanisme proprii de autosuficienta, asa incat nu ne trebuie decat un strop pentru a deschide usa lui furiei sexuale sau a sexului furios.

vineri, 14 mai 2010

...e acolo, se plimba leganat si ritmic, o leganare aparte are pasul ei. stie spre ce poate merge, ce e la orizont, nu stie insa ce e sub pasul ei acum. ce cuprinde un pas, in fond? in primul rand este o miscare, iti trebuie siguranta sa stii daca il faci, prima data. A doua oara iti trebuie sa ai putere fizica sa-l faci, ca sa misti un picior ai nevoie de o conditie fizica minima care induce miscarea propriul picior. Ai pasit! Ai facut un pas mai mult. ce mai este acolo? este curiozitate. ce o fi dupa celalalt pas, ma mai musca scoica la fel de tare de picior sau doar ma mangaie cu prezenta ei. Ma gandesc ce o fi , ce o fi in urmatorul pas? cu ce e asa de maret urmatorul incat curiozitatea mea e asa de crescanda si excitata... ok. E , dar dupa, ce mai e? eeee, cred ca atunci E. Asa, pur si simplu, acest este creeaza dorinta de a tot fi a pasului cel mare, numit viata :))

ce nebuniee :))))))))

Ce bucurieeee!

chirias nou, puterea

... hai aici, stai jos langa mine. cum te cheama? stiu ca lumii ii e greu sa vorbeasca cu tine pentru ca esti prea dura la atingere. Aici poti locui o vreme, daca doresti, am o camera lipsa pentru tine si te rog s-o personalizezi tu, esti libera sa faci ce doresti in ea, are cateva obiecte insa ma gandesc ca tu trebuie sa stii exact cum iti place. I-ati libertatea de a pregati-o cum doresti. Mi-ar place sa vad in camera ta flori, nu neaparat sa le vad, ci sa simt mirosul lor placut cum ma atinge atunci cand trec pe holul pe care-l vom imparti. Vezi tu, sunt unele flori care nu miros mult si frumos, doar sunt placute, sunt altele insa, cred ca stii, care adie blandete si miros dumnezeieste.

multumesc pentru flori si sedere placuta, calatorule!

vineri, 7 mai 2010

vederi printre gratii

exista oameni pe care nu i-ai cunoscut vreodata si iti par ca ii cunosti de mii de ani, chiar inainte de a a te naste. exista oameni spre care intinzi mainile si le stii dinainte atingerea. e ca si cand atunci cand te ating, umbra ta se preface intr-o ceata dulce si apoi in lumina. ei au rolul de a lumina desisurile lui Eu pe care-l cunosti si lui Tine spre care tinzi.
tot asa precum exista oameni, exista pomi ce te ajuta sa te racoresti sub umbra lor cand tie- prea cald si pomi saraci in frunze care nu pot face umbra de cald, ci doar sunt asa cum sunt ei. Aparent lipsa frunzelor te face sa mergi spre alti pomi, abia dupa mult timp iti dai seama ca ei au alt rost si atat.
fiecare cu rostul lui si cu umbrele lui. o fi fost vant puternic si le-a luat frunzele sau poate trunchiul e destul de hranitor, asa incat nu i s-au mai dat si frunze. e destul atat.

dorul literei

Mi-a fost foarte dor sa scriu, mi-a fost dor de sunetele mute puse si cantate. Scrisul pentru mine inseamna sa-l canti. Imi place sa cant cuvintele si sa le descopar de ele, sa le acopar cand nu le place prea descoperite, apoi sa le descopar cand simt ca vor asta.
Mi-a fost dor de mine scriind, mi-e dor de mine. Nu stiu unde e si cine e, stiu doar ca s-a nascut odata si nu prea stiu de ce s-a angajat in a trai buimac pana acum. Am emotii la gandul ca intr-o zi se vor intalni cele doua si se vor recunoaste tot din simtire.
Mi-a fost dor de plinatatea pe care o da litera scrisa. scrisul e o forma de glasuire a lui Tu mut sau nescris. Mi-a lipsit dragostea literelor si ofranda pe care o aduc mereu inaintea unui Eu total strain. Sunt aici, veniti spre mine sa ne imbratisam de bun gasit!

punct

Amorteala pare ca vorbeste. Este drumul catre punctul pe care l-am zarit de cateva ori si doar l-am visat alteori, am citit despre el si l-am admirat la altii. Acel punct se poate dilata si transforma in mii de fetze si forme, are deosebite nuante si proprietati, este de fapt un ghem din care iese cate un fir mereu altfel decat cel desirat prima data de calator. Desi e dureros acest drum pavat cu pietris si geamuri pe care calci uneori obligat, alteori de rusine, cateodata pentru companie, alteori ca asa vrei, adica din placere, pare ca provoaca ceva mereu. Provoaca emotii pe care uneori le recunosti sau iti place atingerea lor, alteori le simti pentru prima data. Drept imbratisare de bun venit in lumea obrazului tau le oferi o lacrima pentru a aluneca mai usor in lumea ta incalcita.
Drumul pavat cu geamuri, piatra grunjoasa si uneori noroi poarta lacrimi care pot incalzi usor drumul asa incat sa nu te mai doara atat de rau colturile de sub talpi. Lacrimile poarta putere pentru ca pot inmuia orice este dur si singeros numai pentru a-ti face tie drumul mai lesne de parcurs.
Drumul catre Sine.