........

niciodata nu am scris sau povestit prea mult despre fratele meu. De fapt, exista momente de viata in care simti cu tot sufletul si toata inima ta, aia mica si rosie, ce inseamna sa ai un frate. Este absolut minunata aceasta clipa si ii multumesc ei ca mi l-a dat sa ma insoteasca. De parca a fost scris sa avem o mangaiere de sange oricand si oriunde ne-am duce...

oricand si oriunde, nimeni nu poate lua locul altui om :)) de parca ar putea fi si altfel ........
hm...tine-te langa noi!

omul lacrima

cand e iarna, cand e vara omul lacrima e verde. cand rasare soarele, el stie ca trebuie sa se trezeasca pentru alti oameni lumanari. pana la urma ei se apleaca si se topesc. sunt zile cand de la soare omul lacrima poate sa rada in hohote. sunt zile in care daca ploua  omul lacrima poate fi linistit sau poate doar sa ramana tacut, ascultand. cand ninge, omul lacrima se ninge pentru ca nu are altceva mai bun de facut. face sa curga din el stropi albi care altor oameni anotimpuri le fac bine.
omul lacrima uneori face piata, cateodata il dor oasele. el a trecut prin multe bagaje ninse, asa incat stie foarte bine ce inseamna greutatea. omul lacrima poate uneori sa aiba dureri pentru ca altcineva, ea, Viata, la tratat egal. omul lacrima nu spune, tace, tace. el stie cel mai bine sa taca, tacerea lui aduce cald si aduce aroma celor Acasa. Omul lacrima inghite, insa cine stie ce poate inghiti... pe cine intereseaza. cateodata doare cand inghite prea mult si e nevoie de supapa. omul fluturele si omul lacrima tac si ning pentru ca nu stiu sa faca altceva mai bine

ianuarie oameni

in ianuarie oamenii de obicei fac ceva, unii torc, altii mediteaza, unii se iubesc, unii alearga, unii scriu, altii fac oameni. de obicei in ianuarie suntem ocupati cu ceva. zapada a cazut si ea tot asa de linistita si preocupata in maretie. se joaca copii cu copii si parintii cu ai lor, dar tot asa, linistit, fara graba. exista uneori momente care incremenesc de frumusete. da, frumusetea uneori incremeneste in ochii nostri, iar acele momente nu se mai sterg niciodata.

si precum totul pare ca asa trebuie sa fie, in ianuarie inca gasesti dovleac cu gust de toamna. ochii omului cu singurul dovleac din piata sunt rosii, de fapt, nu cred ca ochii lui sunt rosii, ci de fapt tot e rosu. asa om rosu nu am mai vazut demult. orice ar spune si fiecare miscare pe care o face pare ca e de un autentic si perfect moment. el stie exact ce inseamna fiecare cuvant si fiecare rest si fiecare felie pe care o taie. dovleacul de la el e absolut gustos, de iti vine sa-l mananci crud. de parca doar crud poti intelege ochii omului rosu.

...

ce e fascinant este ca scriitori sunt tot oameni normali, insa ei au harul de a transmite ca sunt oameni normali.

ce ramane dintr-un an...