vineri, 17 decembrie 2010

e frumoasa viata, si moartea, deopotriva.

joi, 16 decembrie 2010

hei, suflet drag...
esti daramat.
da-ti drumul sa simta..
ce simte?
 stiu ca ti-e greu, suflet...

arunca-te in mine!

fii!

miercuri, 15 decembrie 2010

Doamne, daca-mi esti prieten...

luni, 13 decembrie 2010

trans



... culeg crengute de brad si imi canta Trans Siberian. Cu ei e sarbatoare. Brazii cu un pret pus de oameni nu au farmec, le-au luat stralucirea prin pretul afisat. Nu, nu vreau brad cumparat la suprapret. Prefer sa culeg crengute de pe jos. ele au farmecul lor pentru ca nu sunt dorite de nimeni, iar eu le dau cantec si casa.

joi, 9 decembrie 2010

oglinzi



unii oameni au oglinzi la ei in fiecare buzunar.
e frumos cand cineva iti da o oglinda in care sa-ti vezi frumusetea, iar atunci cand ai ratacit-o, sa iti serveasca proprii ochi drept oglinda pentru a-ti vedea fata in acea zi.

Visul.....  abia azi inteleg ce putere au visatorii! Ei pastreaza copilul si-l arata in felul sau cum niciodata nici copilul nu s-ar fi vazut..

vantule, canta~!



ninge grabit, ninge tulburat, ninge razand, ninge rupt din pelerina, ninge pufos, ninge aruncat, ninge nins, ninge de drag.

Ninge asteptat, ninge din cer, ninge ametit si ninge umil,
ninge cu frunti, ninge cu ochi,
 ninge cu causul palmei, ninge cu abur de ceasca,
ninge cu draperii groase,
ninge cu dulceata,
ninge cu mers leganat, ninge in dans de inceput, ninge apasat si crezand, ninge repede sa ajunga la noi.

iar vantul canta in acordurile crengilor dansate.

miercuri, 8 decembrie 2010

for angels


...pentru intuneric si pentru lumina din el, pentru azi si mai ales pentru maine, pentru ingerii din oameni si pentru cine ii intalneste...

luni, 6 decembrie 2010

canta, vantule, canta...


E trist cand iti pleaca frunzele. unele sunt ascunse in gardul inca viu, si ele sunt in drum spre moartea cea din urma. nu-si mai gasesc stralucirea acolo, iar pomii parca le plang plecarile. e un rost intre ei si ele, asa incat se simte o nonsalanta agatare intr-un aer care nu e nici al lui Ieri, si nici al lui Maine. o vreme suspendata in asteptarea unui Alb, avandul ca martor, vantul. El ne ia si ne arunca intr-o parte si-n alta lasand o urma fireasca de curgere, prin pomi saraci ce inca-si plang podoabele, prin frunzele lor deja putrede si triste si ele.
Asteptam deja altceva, dincolo de clipa suspendata, aproape si nu suficient de magnificul anotimp alb.

Si acum e maretie, chiar daca nimeni nu va mai canta in nimic... fara acum nu poate veni maine... uneori rabdarea e necesara.

sâmbătă, 4 decembrie 2010




Totul este Magie!

iar in spatele oamenilor, Oameni Frumosi!

joi, 2 decembrie 2010

:)

cel mai greu e sa spui oamenilor dragi un Adevar considerat de tine dureros pentru ei. Este dureros pentru ca este inca pentru tine dureros acel adevar. De exemplu, spun omului de langa mine ca vreau sa fie autentic.
spune-mi tot ce ai sa spui, orice ar fi.. iar cand imi spune...doare... Doare , ei asta e...doare acum de aici. daca doare de aici, iti dai dai seama cum doare de departe? aaaaaaa.........doareeee , ca naiba doare!

Acest adevar spus de cel drag tie iti da imboldul de a fi curajos prin autenticitate mai departe, tu catre cei pe care ii intalnesti pe drum. E greu, in fiecare zi e greu, dar e cu mult mai usor cand pornesti cu cel cunoscut. Acel cunoscut care lasa sa-ti fie strain indeajuns de putin cat sa ti se pare cunoscut de-o viata si sa iti dea imboldul spre a vorbi catre tine, catre lumea ta si a celor dragi ce se tem a nu fi raniti.

Oameni dragi ... ! :)

Daca ai fi altcineva ti-ar placea sa fii prieten cu tine? :)

miercuri, 1 decembrie 2010

singuratate, solitudine ...



Singuratate sau solitudine?

Cand te simti singur esti departe de tine, pe un taram al lui Nicaieri crezandu-l ca fiind al tau. Este tacere apasatoare, liniste muta care uneori urla si geme si ea de propria singuratate. Singuratatea apare cand nu te mai stii gasi sau nu te-ai stiut vreodata. E necesara cand iti trebuie aer, acel aer pe care il consideri vital. Singuratatea iti aduce ce ai nevoie. Singuratatea e singuratate. Aduce golul si pe acel Nimeni. Este surda, este muta si oarba. De strigi cand nu mai poti, nimeni nu te va auzi. Esti singur, esti cu Tine, nu esti cu Mine.

Solitudinea apare cand dupa plecarea Singuratatii, nu mai este nimic. Gasesti insa in ea un prieten. Prieten al lui Unu, prieten si liniste. E liniste si iti permite sa fii, tu cu Minele tau, tinandu-va de mana, solitari....

Drum bun, voua, surori vitrege uneori..!