joi, 7 aprilie 2011

sleep


tu zambesti si faci sa se miste
uneori in doua, alteori in patru,
sclipiri ce pot uni universuri
se misca ceva,
odata, precum ar fi o pana
de sticla de lut, de foame de maini,
desprinzandu-se anost.
si rupt
 si smuls
si enuntat
intr-un "dupa-amiaza" gri
pe cand altii privesc.

raspunde-le tu,
eu azi privesc...

miercuri, 6 aprilie 2011

clipe frante-n doua

cand clipa se cearta a timp
si vocea-ti sugramata canta
acorda-mi timp si roaga-ma incet
sa te aud vorbind in gand...

trimite timpul mort,
sa-mi tina mana strans
sa-ti sorb cuvintele absent
lui timpuriu veranda inca..
lacrima uneori invata sa planga cel mai bine doar atunci cand e prea cald incat sa o doara soarele tare, pana la piele..

duminică, 3 aprilie 2011

tata vine acasa dupa 60 de zile, doua luni, si apoi sta cu noi o luna
- cat inseamna o luna?
- o luna are 30 de zile, mama.
- stai sa-mi leg siretul
 cat mai e pana vine?
.......................................

joi, 31 martie 2011

ochi in ochi



in ochii mei tu vezi fara rima.
si cand scapi paharul
te rog, rasfrange-te armonic,
urlandu-mi
sa te izbavesc
de noi
Si mai ales cu fata goala.

acopera-ma legamant
si scapa-mi din deget arc,
du-te in sus si-n jos
si lasa dara alba
sa stiu sa te pun mai bine
in Fara-Tine-Taram.

iar serile sa ti le fac vant,
si verile parfum,
de scoarta de noi
ca mai apoi sa stii sa mirosi
si sa gusti aparfumat

si fa-te rupt,
si fa-te absent!
si du-te truncheat
si rupe-ma vant!
rastoarna-ma stanci
si canta-ma vers..

miercuri, 30 martie 2011

cerurile vorbesc despre ele
cand noi ne prefacem a joaca
de parca uneori
trebuie sa fii serios,
altfel ele nu te iau in seama..

si precum pasarea se creste
uneori pestrit, alteori invelit,
da drumul sa se faca
curat-murdar pe maini.
si ele au chef de joaca uneori

miimi

deoarece amurgul ma smulge mai tare de mine si mai aproape de tine,
te intreb...
de ce nu-mi iei ochii sa-mi muti la tine-n munti si sa prefaci din ei ce ti-e la indemana...

pentru ca fasiile de cer ma rup nemiloase si fura puzzel-ul clipei,
 rogu-te pe tine sa faci o minune.

da-mi lipici sa ma pot lipi sau ata sa ma pot coase mai aproape,
roaga tu pasarile sa ma invarteasca si pe mine in zbor si de acolo sa-mi arate cararea potrivita
pentru ca, pana la urma,
e efemer sa cauti Cautari...

inneaca-mi ochii adanc si desprinde-ma nevazut,
aluneca-ma si ma zbate in cerc
mii de minuni nu s-au mai intamplat
de ultima data cand
am spus ca plec.

roaga tu Intoarcerile,
si apele
sa-mi calce pasii,
si pietrele sa roada in gand,
micimea lui tine si nemarginirea nimanui.

tine tu marginea drept
sa-mi fie far si departare.
incheieturile-mi prea mici...

spune-i tu malului sa rupa negurile
si sa le imparta fratesc
pentru ca uneori
1 plus 1 fac tot la fel.

vineri, 25 martie 2011

adieri


- Tomi e acasa?
- nu stiu... zambesc incurcata :)
- pai de ce nu stii?
- el sta la 4...
- stim.
el, copilul de 6 ani si barbatul de mai tarziu. eu, femeia de azi si fetita de mai devreme...

......................

ea rupe flori abia imbumbite, nu stie cat au asteptat sa apara. le rupe in joaca si foarte preocupata sa raspunda jocului celorlalti.. noroc cu mama ce sare sa le explice "de ce-uri" menite sa salveze flori dungate. nimeni, niciunde, parca doar ei patru sunt in tot parcul si parca deodata miroase mai tare a primavara.
fetita cea stangace isi indeasa manuta in gentuta mov-liliac, exact de culoarea puloverului bine croit pe parul si suvitele ce-i pica anapoda... ea nu rupe flori, ci asculta, indesandu-si zorita cine stie ce secret nemarturist in gentuta prea mica pentur mana-i prea mare..

e primavara si miroase a catifea ....

joi, 24 martie 2011

orasul viu

sunt strazi aglomerate,
oamenii se uita fugar si grabiti,
unii se opresc sa ceara mancare,
altii coc seminte si zambesc.
in orasul grabit nu exista "te rog".
totul se fabrica aici si acum.
cald, proaspat si viu,
ca un razlet trecator
uitat sa-si ia biletul catre ieri.

orasul lui maine incepe ieri
cand al lui incepuse trecut.
cand jaluzelele trase a neant
au atras atentia ..
cui?
sa se faca praf si pulbere
pana cand.

orasul vesel se naste mocnind
sub mii de felinare albastru-ntunecat,
asa precum s-ar preface in alb
tot ce rafturile nu pot cuprinde
si tot ce intr-o fila nu se poate masura,
litere ametite in dans prelungit..

sirag si cantec in dungi,
curat-mozolit intr-o iarba putreda
in care ti-e dor sa te faci iar,
fir de melc si varf de crampei
un alabastru asemenea.

miercuri, 23 martie 2011

oameni

unor oameni li se formeaza inimi pe piept, din acelea reale, de vazut simplu, fara ochean :)
serios vorbind, atunci cand faci ceva cu pasiune, transpiratia se poate transforma in forme, iar cea mai la indemana e ea, inima. sub forma de inima, sub forma de forma .

sâmbătă, 19 martie 2011

Moonlight Sonata ~ Beethoven



totul se desface frumos ca sa se adune mai bine si mai plin

duminică, 13 martie 2011

martie flori



 

invie pomii, vorbesc cu oamenii, dar cei mai multi nu-i aud din cauza plaselor si grijilor atente sa le ocupe mintile de nebuni frumosi. ei nici macar nu stiu ca sunt frumosi? le  e cald si le e bine, atat de tare le-a fost frig incat caldurile adierilor ii ajuat sa se dezmorteasca.  uitam de unde ne vine relaxarea aceasta moale si de unde ni se dezleaga calcaiele si parul incalcindu-se discret in flori de primavara calda

cainele visator cu parul lui pe ochi si mereu somnoros,
si drumurile care au limba,
oamenii au cantec in timp ce calca, parca totul are un rost negrait , suficient cat sa-l simti in nari si mai adanc, sensibil, delicat, usor ca o pana alba....

o alta zi frumoasa, mii de simturi, mii de imagini se inghesuie fara sa stie unde se pun. nu le pot gasi scaune, stau in picioare cu ele si ma minunez si eu framantata de mirare, de nebunia grabei spre un alt fel de vaz si alt fel de simt....

uneori copiii din carucioare privesc oamenii, noi credem ca anapoda, si ei cred la fel....
cat de mirate sunt privirile lor atunci si cateodata isi fixeaza ochii pe cineva. degeaba sunt strigati, nu aud, nu vad, nu se misca, incremeniti, sunt tot albastri.

uneori pe drumurile mele am parte mereu de astfel de scene in care cate o mama sau poate doua, preocupate sa-i invete cate ceva, sa le arate altceva sau doar sa-i prezinte,  se enerveaza cand copiii lor imi gasesc privirea si rasul. ne zambim mai intai, apoi incep sa rad la ei ca si cand ne-am cunoaste dintotdeauna. ei se mira, continua sa zambeasca, se mai opreste si o luam de la capat... as dori uneori sa-mi fie copil si sa-i vad zambetul mai des..., dar oare ma pricep sa-l ingrijesc.... nu, nu cred ca-mi iese asa cum ii iese mamei lui... ne multumim sa ne zambim zgomotos si sa ne privim albastru. stiu ca si maine un alt copil imi va iesi in drum, precum el nu stie cel mai bine.

joi, 10 martie 2011

cine

vrei sa fii iubit, vrei sa fii mangaiat, vrei sa ti se spuna necontenit ca esti de minunat, cat esti de remarcabil si special. Omule, da, cred ca nu degeaba le vrei. poate pentru ca ti-e bine cu ele in dar. flacara consideratiei celor de afara incalzeste interiorul tau si-l tine mai aproape de tine, esti bun, esti inteligent, esti frumos, esti talentat, esti maret, esti special, esti.., esti cel mai si cel mai. Cui nu-i place sa i se spuna povestea propriei frumuseti, cine vrea sa stie finalul, cine vrea sa inchizi cartea si sa iti spuna "noapte buna!"...?  Cine omule...Cine se face ca nu intelege cum ii cheama pe spiridusi, cine se face rosu la fata cand altii cad prada zmeilor, cine adulmeca furios stanci inghetate doar de dragul continuarii povestii, cine vrea sa uite cararea si sa rataceasca fugar pana va fi prins, cine, omule, cine....
cine sa-ti fie permanent hrana lui tie, cine sa te mangaie usor asa incat sa nu simti nici macar adierea, dar sa-i cunosti exact locul pe unde-a calcat. Cine sa te priveasca, cine sa-ti tina obrazul in palme si mainile in forma de cruce, cine sa te invete sa privesti..

... cine sa te trezeasca brusc si sa te culce la loc, cine sa-ti gaseasca pasii si sa-i puna la loc, cine sa te rasfire si cine sa te adune, cine sa te povesteasca si cine sa te rastalmaceasca... cine, omule, cine...

cine alunga, cine deschide, cine gaseste si cien sadeste, omule drag...

vineri, 4 martie 2011

senzatii





......miroase-ma, te rog, nu ma lasa lor afara. Inca mi-e frica.. ajuta-ma sa invat sa ma catar. ... daca ... daca ...
- hai un pas cu mine, ia-ma de mana si priveste. uite.... priveste... Ce vezi? ce vezi tu, draga mea?
............. vad.. frumusete. Vad pomi, pomii aceia care imi aduceau vantul ca mangaiere, vad zapada cu mama in stelutele albe, vad .... miros .... miroase frumos, miroase a zumzet. vad pamantul udat, vad flori de zapada. Acum hai sa pasim... doar un pas...
- imm, esti sigura?
- da, hai sa incercam impreuna doar un pas...
- ce vezi, cum e acum?
- ee........... E.  Inca miroase, dar mai tare ca de acolo tinuta de ambele maini. Acum sunt mai aproape de pomi, pot aproape sa le aud bataile inimii...aud pasarile..
As vrea sa ne oprim putin. Sunt atatea de vazut, de simtit, o avalansa de sunete si imagini, toate miros diferit. Cred ca trebuie sa ma inveti cum sa miros.
- da, exista invatarea mirosului
- ok, ascult ...
- La inceput trebuie sa inveti sa pasesti si sa te lasi in zumzet... sa te lasi cuprinsa.. nu-ti pot explica, trebuie sa traiesti toate astea...
- ok, traiesc, sunt foarte curioasa. de fapt tu vorbesti, iar eu sunt in plini pomi infloriti...
- ok..
- ce sa mai fac acum?
- Nimic. Lasa-te purtata de ei si imbata-te din ce ei au venit sa dea, aroma lor ... Spune-le si arata-le cat de frumoase le sunt crengile, spune-le cum zapada le-a croit forme-stele in ei. Ei nu se pot vedea. Spune-le tu. De asta esti aici. Nu uita sa mirosi. Miroase-le miscarea, miroase-le dansul in adiere, sopteste-le sa le iubeasca. sa te poarte in sala lor de bal, acolo e culisa lor, acolo ei exerseaza dansul. Du-te cu ei, draga mea, du-te cu ei...
- si mana ta...?
- te cheama....du-te....
- ... vine.... vine...........


......................................................


voi doi dansati demult?
- da, noi dansam dintotdeauna impreuna.. de ce?
- pentru ca ... vad ca inca exersati ....
- da.... nu stii tu inca, afara trebuie sa dansam perfect asa incat sa para ca ne jucam. Ai nimerit in sala trudei. Nu asta vrem sa aducem oamenilor, ei sunt oricum raniti, grabiti, ocupati, dezamagiti. Noi dorim sa ii bucuram prin spectacolul nostru. Fiecare miscare necesita timp, atentie si foarte multa munca.
- e greu...
- e greu, dar tu doar asa ai nimerit aici. ca sa ne vezi culisa. sa ne masori si sa numeri cu noi pasii, sa ne vezi obrajii arzand  a truda, sa ne vezi cazand, sa ne vezi renuntand, sa ne vezi razand, sa ne vezi imbratisati, sa ne vezi valsand, sa ne vezi mocnind. Aici trebuie sa vezi nebunia ce uneori uita de truda, sa uiti sa te numeri si sa crezi ca stii totul, nu mai ai nevoie de cifre. Aici ne vei vedea suparati, intristati, bucurosi, vei putea simti ce inseamna sa fii ca noi.
inlantuit cu vantul intr-un spectacol.
- sunteti magnifici...
- oh, draga mea... hai la doi pasi cu noi .... ce zici?
re-cunoastere. re-venire. re-amintire. re-velare. re-nastere. re-vedere. re-luare. 
acasa.
mi-e foame si mi-e sete. mi-s picioarele grele de la atata mers, mi-e gura insetata de la atata drum, mi-e foame de la atatea lipsuri...
insa exista viata sub moarte. exista fir de lumina care te poate trage afara sa te minunezi.
exista azi si exista maine.

mi-s pomii infloriti in alb, e primara alba si pluteste minunea, iarna inflorita in prag.


joi, 3 martie 2011

clipe de viata


pe cand dormi si stii ca totul se poate transforma intr-o clipa in alb! pe cand te scurgi dulceata, picatura de nea strecurata!
pe cand imi ling degetele ascultandu-ti caderea in miere!
pentru durere si pentru venin!
pentru prelingerea delicata ramasa din preaplin..!

pentru dulceata de sine din portocala si santal, pentru miros de scortisoara inflorita,
pentru liliac adormit si uitare in sine!
pentru pomi coafati in zori 'absenti' cu traiul zilnic,
pentru stelutele albe prin care-mi regasesc geamul...!

Bine imi incapi, geamul meu drag!

luni, 28 februarie 2011

noi, oamenii


noi, oamenii suntem delicati, desi sub armura de Oameni Mari nu vrem sa se vada asta. suntem precum paharele de cristal sau precum orice este mai delicat pe acest pamant. asa incat, ar trebui sa avem pancarte intre noi, atunci cand uitam sa ne purtam delicat, cu "Ai grija sa nu ma spargi". ai grija sa nu ma ranesti asa de tare incat sa ma doara.
cine are curajul sa recunoasca ca este doar un pahar care poate fi spart oricand de cineva ce nu este atent cand trece pe langa el... poate pentru ca suntem facuti din suplete, blandete, moliciune in spatele tuturor usilor blindate...

vineri, 25 februarie 2011

aici ninge ca-n basme, acelea din carti rosii si grele cum nu mai sunt astazi pe nicaieri. si daca le gasesti undeva intr-un colt, departe, sa stii ca te numesti om noroc.
imi vin in minte uneori cate un cavant, alteori cate doua.. lasa-ti fulgii sa ne ninga. urasc barbatii suparati si gri care nu lasa sa ninga un petec, ca se fac ca trebuie sa ia masuri. oare ei chiar vor sa faca curat? si sunt asa de preocupati, echipati cu pungi cu sare, extrem de grijulii sa ne fie noua, celorlalti bine..

dezechipati-va oameni buni, imi vine sa le spun. dar poate si ei au o meserie - aceasta. insa......., cine le cauta in suflete? imi doresc ca macar un fulg ce le cade pe fata sa le aminteasca. oare poate eu, asta mica sa le amintesc lor acest lucru. eu stiu, poate ei chiar simt acel fulg, doar eu cu sarea mea...

marți, 22 februarie 2011

viata uneori da palme reci, alteori mai da si palme calde asa incat sa nu uiti cum e cand ti-e frig...

sâmbătă, 19 februarie 2011



 facem economie la tot, bani, vorbe, zambete, relatii. avem nevoie de ele sau le aruncam pe apa sambetei in acest fel?

luni, 14 februarie 2011

nu am avut habar si nu prea ma impresioneaza aceasta zi cu ceva. mai degraba m-au impresionat oamenii de pe strada, oameni foarte simpli, cu un mare buchet in maini sau doar cu o floare rosie... ca doar nu or fi dus-o la colegul de camera..

insa poate de azi, chiar fara sa adjudec, poate ca de azi trebuie sa inteleg cu adevarat ca uneori coincidentele sunt nu numai stranii, dar si placute. iubita mea cunostinta ma cauta azi, dupa mult timp; pana acum era ocupata cu altceva sau nu eram eu disponibila pentru prezenturile ei. si m-a cautat intr-un fel firesc, deschis, normal si de astazi. nimeni nu s-a gandit, cred ca nici macar ea, indragostita lulea fiind, cum ca deschide usa larg si lasa sa intre aer proaspat pentru amandoua.
iar preocuparile si tanguielile ei, sub aerul de fata si femeie indragostita, mi-au amintit cum e sa fii indragostit. sa spui doar "sunt indragostita de acest om, insa as fi in stare sa renunt la el doar de dragul copiilor lui". oare asta inseamna dragoste adevarata? ....dumnezeu stie .... o fi ceva cu ziua asta, mai stii....
uneori e frumos doar ca vezi ca mai exista oameni care se iubesc. si cand te uiti pe strada vezi doar oameni tristi. oare ei se ascund? de ce nu se plimba pe strazi? oare pentru ca nu mai ies din case sau se plimba doar in masini?

vineri, 11 februarie 2011

mi-e greu sa scriu aici, dar imi asum, din mers, aceasta decizie. uneori mi-e foarte greu sa scriu, gandindu-ma la oamenii care din intamplare vor intra aici. alteori, scriu din necesitate, scriu din inima. cine stie ce e acolo? doar eu. scrisul... eu hotarasc cat sa transmita din ce e in inima mea... ce ai mai putea avea de pret? ...... nu mai gasesc altceva decat linistea, tacerea..

..si totusi exista momente in care scrii de nevoie. vrei sa fie cel putin o persoana cu tine. si daca e, si daca nu e, si daca vrei, si daca nu vrei, tot este...va fi o persoana...

duminică, 6 februarie 2011

sâmbătă, 5 februarie 2011

"... Cand refuzam daruri sau cand credem ca nu le meritam, pur si simplu oprim iubirea sa treaca prin noi, apoi mai departe prin lume...."


Ea ( o cheama Lola)

vineri, 4 februarie 2011

sunt zile intregi in care nu-mi gasesc vocea. ma gandesc la atatea persoane dragi si nu pot vorbi. nu imi gasesc cuvintele pentru a ma arata lor. A fi in fata altei persone implica un act, fie el de orice fel. e un act, o manifestare care induce glas, din respect. Mutenia si  tacerea sunt stanjenitoare intre oameni straini. Imi pare rau pentru strainii din viata mea. Azi nu am cuvinte la mine, asa am inceput anul. Cum ar fi oare sa nu le gasesc tot anul? Eu, sincer, tare imi doresc asta !

in drum piezis ...

... ti-as darui o pereche de aripi, sa zbori unde vrei..sa eliberezi tot ce te doare  si sa te intorci happy. Desi, poate uneori cineva tocmai ne da o carja sa putem ajunge la aripi.


Iti multumesc  pt tot ce imi aduci chiar si atunci cand nu esti...sau taci, desi tu faci la fel pentru mine. Asa incat, hai sa multumim altcuiva !

miercuri, 2 februarie 2011

eu, doamne..doamne, ramai doamne, te rog, doamne!

vineri, 28 ianuarie 2011

........

niciodata nu am scris sau povestit prea mult despre fratele meu. De fapt, exista momente de viata in care simti cu tot sufletul si toata inima ta, aia mica si rosie, ce inseamna sa ai un frate. Este absolut minunata aceasta clipa si ii multumesc ei ca mi l-a dat sa ma insoteasca. De parca a fost scris sa avem o mangaiere de sange oricand si oriunde ne-am duce...

oricand si oriunde, nimeni nu poate lua locul altui om :)) de parca ar putea fi si altfel ........
hm...tine-te langa noi!

omul lacrima

cand e iarna, cand e vara omul lacrima e verde. cand rasare soarele, el stie ca trebuie sa se trezeasca pentru alti oameni lumanari. pana la urma ei se apleaca si se topesc. sunt zile cand de la soare omul lacrima poate sa rada in hohote. sunt zile in care daca ploua  omul lacrima poate fi linistit sau poate doar sa ramana tacut, ascultand. cand ninge, omul lacrima se ninge pentru ca nu are altceva mai bun de facut. face sa curga din el stropi albi care altor oameni anotimpuri le fac bine.
omul lacrima uneori face piata, cateodata il dor oasele. el a trecut prin multe bagaje ninse, asa incat stie foarte bine ce inseamna greutatea. omul lacrima poate uneori sa aiba dureri pentru ca altcineva, ea, Viata, la tratat egal. omul lacrima nu spune, tace, tace. el stie cel mai bine sa taca, tacerea lui aduce cald si aduce aroma celor Acasa. Omul lacrima inghite, insa cine stie ce poate inghiti... pe cine intereseaza. cateodata doare cand inghite prea mult si e nevoie de supapa. omul fluturele si omul lacrima tac si ning pentru ca nu stiu sa faca altceva mai bine

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

ianuarie oameni

in ianuarie oamenii de obicei fac ceva, unii torc, altii mediteaza, unii se iubesc, unii alearga, unii scriu, altii fac oameni. de obicei in ianuarie suntem ocupati cu ceva. zapada a cazut si ea tot asa de linistita si preocupata in maretie. se joaca copii cu copii si parintii cu ai lor, dar tot asa, linistit, fara graba. exista uneori momente care incremenesc de frumusete. da, frumusetea uneori incremeneste in ochii nostri, iar acele momente nu se mai sterg niciodata.

si precum totul pare ca asa trebuie sa fie, in ianuarie inca gasesti dovleac cu gust de toamna. ochii omului cu singurul dovleac din piata sunt rosii, de fapt, nu cred ca ochii lui sunt rosii, ci de fapt tot e rosu. asa om rosu nu am mai vazut demult. orice ar spune si fiecare miscare pe care o face pare ca e de un autentic si perfect moment. el stie exact ce inseamna fiecare cuvant si fiecare rest si fiecare felie pe care o taie. dovleacul de la el e absolut gustos, de iti vine sa-l mananci crud. de parca doar crud poti intelege ochii omului rosu.

vineri, 21 ianuarie 2011

...

ce e fascinant este ca scriitori sunt tot oameni normali, insa ei au harul de a transmite ca sunt oameni normali.