aici ninge ca-n basme, acelea din carti rosii si grele cum nu mai sunt astazi pe nicaieri. si daca le gasesti undeva intr-un colt, departe, sa stii ca te numesti om noroc.
imi vin in minte uneori cate un cavant, alteori cate doua.. lasa-ti fulgii sa ne ninga. urasc barbatii suparati si gri care nu lasa sa ninga un petec, ca se fac ca trebuie sa ia masuri. oare ei chiar vor sa faca curat? si sunt asa de preocupati, echipati cu pungi cu sare, extrem de grijulii sa ne fie noua, celorlalti bine..

dezechipati-va oameni buni, imi vine sa le spun. dar poate si ei au o meserie - aceasta. insa......., cine le cauta in suflete? imi doresc ca macar un fulg ce le cade pe fata sa le aminteasca. oare poate eu, asta mica sa le amintesc lor acest lucru. eu stiu, poate ei chiar simt acel fulg, doar eu cu sarea mea...