vineri, 4 februarie 2011
sunt zile intregi in care nu-mi gasesc vocea. ma gandesc la atatea persoane dragi si nu pot vorbi. nu imi gasesc cuvintele pentru a ma arata lor. A fi in fata altei persone implica un act, fie el de orice fel. e un act, o manifestare care induce glas, din respect. Mutenia si tacerea sunt stanjenitoare intre oameni straini. Imi pare rau pentru strainii din viata mea. Azi nu am cuvinte la mine, asa am inceput anul. Cum ar fi oare sa nu le gasesc tot anul? Eu, sincer, tare imi doresc asta !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
te vor gasi ele pe tine...
nu-ti dori sa ramai fara, uneori te vor bucura.
pentru cei cu adevarat dragi, un zambt e de ajuns. vor intelege si te vor astepta sa-ti revina si vocea :)
ce frumos..
:)
tare greu, dar necesar e cand trebuie sa vorbesti cu glas imprumutat, iar cel adevarat sa stea ascuns acolo, departe, in dorul calator..
Trimiteți un comentariu