pe cand dormi si stii ca totul se poate transforma intr-o clipa in alb! pe cand te scurgi dulceata, picatura de nea strecurata!
pe cand imi ling degetele ascultandu-ti caderea in miere!
pentru durere si pentru venin!
pentru prelingerea delicata ramasa din preaplin..!
pentru dulceata de sine din portocala si santal, pentru miros de scortisoara inflorita,
pentru liliac adormit si uitare in sine!
pentru pomi coafati in zori 'absenti' cu traiul zilnic,
pentru stelutele albe prin care-mi regasesc geamul...!
Bine imi incapi, geamul meu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu