eu si EA

azi a plouat. am plecat spre padure. in ultimul timp imi trebuie natura, multa natura, cat se poate de mult verde, tot ce inseamna afara. Am alergat in ploaie. ce poate fi mai frumos ! e deosebita senzatia pe care o simti inspirand aer mult, mult aer si simtind stropii de ploaie pe obraji. Nu este nimeni in ploaie, intr-o dimineata de sambata. am fost singura in tot parcul, eu si copacii, eu si toata iarba, toate florile ude, aveam sentimentul ca florile se orgasmeaza simtind picurii de ploaie pe ele, parca cereau mai multa si mai multa apa ca sa poata inflori si mai mult..

azi in timp ce alergam am avut sentimentul clar de ce imi place in natura, fara oameni. cred ca imi place sa alerg doar eu cu cerul si pamantul pentru ca ele daruiesc totul. oamenii nu o fac asa de perfect precum o fac pomii, o face iarba, precum o face apa. Natura toata te imbratiseaza deschis si foarte cald, te iubeste fara conditii, te ia exact asa cum esti, te lasa sa te rasfeti in miracolele ei, iti simte privirea drept rasplata si apoi din nou te imbratiseaza ca nu cumva sa uiti ca te iubeste. Iti asculta fiecare pas, fiecare gand si fiecare atingere cu care o inalti in cel mai pur adevar pe care il ai pentru ea - Iubirea. Cred ca Natura ne invata ce e aia iubire. Ea da totul, neconditionat, te ia si te arunca pe toate partile in miracolul ei, apoi te lasa sa faci ce vrei. Poti sa te saturi repede, poti sa mai ramai pe o banca, asa cum poti sa o doresti mereu si mereu ca pe o vraja....De aceea oamenii ar trebui sa discute cu pamantul, cu iarba, cu pomii, cu frunzele, cu florile, cu cerul si norii, cu ganganiile. Ele stiu raspunsul la tot ce cauta ei - IUBIRE.
Ma atrage padurea si iarba si ii multumesc pentru alergatura pe care o primesc mereu cu atata dragoste in inima lor. Parca m-ar astepta mereu sa ma intorc, fara sa ceara nimic.

Oamenii...oamenii....nu vreau oameni.. inca, ei sunt complicati.