punct

Amorteala pare ca vorbeste. Este drumul catre punctul pe care l-am zarit de cateva ori si doar l-am visat alteori, am citit despre el si l-am admirat la altii. Acel punct se poate dilata si transforma in mii de fetze si forme, are deosebite nuante si proprietati, este de fapt un ghem din care iese cate un fir mereu altfel decat cel desirat prima data de calator. Desi e dureros acest drum pavat cu pietris si geamuri pe care calci uneori obligat, alteori de rusine, cateodata pentru companie, alteori ca asa vrei, adica din placere, pare ca provoaca ceva mereu. Provoaca emotii pe care uneori le recunosti sau iti place atingerea lor, alteori le simti pentru prima data. Drept imbratisare de bun venit in lumea obrazului tau le oferi o lacrima pentru a aluneca mai usor in lumea ta incalcita.

Drumul pavat cu geamuri, piatra grunjoasa si uneori noroi poarta lacrimi care pot incalzi usor drumul asa incat sa nu te mai doara atat de rau colturile de sub talpi. Lacrimile poarta putere pentru ca pot inmuia orice este dur si singeros numai pentru a-ti face tie drumul mai lesne de parcurs.

Drumul catre Sine.