te privesc si ma privesti. nu vad apus si nici rasarit. te privesc, uneori parca ai vrea sa spui ceva. eu te privesc si renunti sa mai spui, nu era de bine, te confunzi cu ce eu nu-ti mai dau voie sa spui doar uitandu-ma atent in ochii focului tau. alteori ma uit la tine si ma intristez, vad uneori situatii in care nu ma placeai, as vrea sa-ti spun ceva, dar nu pot, ma topesti, se topeste supararea cand ma uit la tine in auriu. ma topesc si o las asa, poate pe maine, o las si nu stiu unde va ajunge ceea ce voiam sa-ti spun... se va duce undeva. nu apuc sa-mi fie greu pentru ca ma topesc in auriu.
uneori te clatini in stanga si dreapta, alteori, ca si cand ai vorbi, te inalti alba in sus si te dilati. alteori te maresti si de rotesti asa incat ma faci sa ma simt bine. aici. cu tine. si cu mine.
e liniste. iar tu esti aici. e liniste si ne vorbim intr-alt fel decat am facut-o pana acum. acel fel de fata in fata si acel fel de "hai sa ne spunem odata pe nume ce suntem...". as fi vrut sa fi avut acest fata in fata si aici. sa fi gustat din el, un pic eu, un pic si tu... oooo, cata bogatie s-a dus negustand din ele......
flacara, flacara, poate ea trebuia sa ne deschida ochii. poate asa, prin focul tau de departe si de aici, voi putea sa invat sa merg mai drept. tu stii. tu stii. eu trebuie doar sa te urmez. si sa te ajut si pe tine sa spui ceva atunci cand nu poti sa rostesti exact in gandul meu ce ai vrea sa-mi spui. te ajut, iti promit, doar te iubesc. da, te iubesc mult!
ai adormit, dormi, dormi cald. imi asterni si mie culcus in tine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu