Este toamna si e adunare. E un loc in fiecare toamna unde oamenii vin. fiecare cu scopul lui. Sunt femei, barbati, copii, tineri, un el si o ea, o femeie batrana, un batran in carut care vinde ceva. Ii vad suruburile si picioarele parca din fildes alb. Incerc sa-i dau ceva, dar ma trage de mana pentru ca el totusi vinde ceva, sa nu se simta prost .. femeie face turtite mici pe un gratar si doi copii mananca deja. Acum vad prima data ca turtitele cu care am crescut, aici se servesc ca niste prajituri. Se pun intr-o hartie si se vand la rang de delicatesa tomnatica.
Mai e un barbat si o femeie si un tuci in care fac mamaliga. Si focul lor .... focul lor e altfel. mocneste, incalzeste si miroase a mamaliga in tuci. Au cirnati subtiri, cascaval, o ruda imensa ce seamana cu calupurile mele de miere din vise. Se taie putin si se gusta. Au afumaturi ce le vin de minune doar aici in targusorul lor, bucata lor de toamna de vanzare.
Un nene, preocupat, are o masina de facut vata de zahar, de zmeura sau caramel. Pune ceva din doua borcane metalice si apoi, ca printr-o magie, scoate un bat imens de vata de copilarie si de balci...
Nu indraznesc inca sa cumpar, e atat de plina acea vata cu amintiri.....de parca ma tin deoparte... nu stiu ce as putea sa simt. Desi o privesc ca pe o pictura aproape...vata de zahar ..imm...
Un altul coace castane. Are si el foc si miros de castane coapte. De zici ca ar putea sta pe acelasi loc de onoare cu acela cu tuciul. Are si pungi de hartie maro in care ti le da gata coapte. Miros dumnezeieste! ...ma arunca deodata in alta parte din viata cu amalgam de oameni si de miros. Miros de piata, miros de targ si de oameni ce se straduiesc sa vanda ceva, fiecare ce stie sa faca, sa vanda ceva ce pana la urma ii defineste. Unii, aceia ce vand ciorapi cu etichete din alte tari, nu reusesc sa imbine aromele adunaturii celorlalti cu marfa lor. poate pentru ca nu e a lor, marfa lor de suflet, ci doar imprumutata. Aceia sunt grabiti si suparati, grabiti sa vada banii, dar tot suparati raman, probabil ca nu au vandut prea mult.
Sunt altii ce isi etaleaza propriile gustari de parca le fac cu sufletul si cu gandul sa placa. Mereu zambesc si te privesc in ochi. Unii iti arunca privirea preocupata sa-ti coaca mai bine porumbul sau sa intoarca atent pestele pe gratar. Vor sa te multumeasca si cand vorbesti cu ei sunt calzi, ca si focul care mocneste. Mai toti au un foc.
E racoare deja si simtim frigul. Un porc ruginiu sta la protap pe un imens foc cu flacari purpurii sau gri de la lemnul ars. ne oprim pentru ca e frig, sa ne incalzim. Uneori privitul in acel foc te poate catapulta. E intens, e cald, miroase din toate partile si focul arde, uneori mocnit, alteori apare o vapaie mai mare. As putea sa raman aici ore intregi langa foc. Cred ca ma atrage intr-un fel special. Focul. Nici macar fumul nu ma deranjeaza. Si el miroase frumos.
O femeie si un barbat te invita la ciocolata de casa, si alba si maro, la palinca, tuica si "prajitura pentru betivani". Sunt singurii ce servesc asa. Vinul lor fiert e deosebit. e aromat, consistent si parca curat. Si ei zambesc si stau de vorba, privesc in ochi si te imbie cu cutiute din lemn. Coltul lor e curat.
Mai sunt femeile ce vand manusi. Incearca sa ne mintim reciproc si ne dam cu parerea daca sunt de piele sau nu. De parca "pielea"a devenit simbolul aurului. O opresc si-ii spun ca stiu exact ce vad si ca poate nu prefer intotdeauna pielea. Ma priveste surprinsa, zambeste mascat a obiect deja vandut, dar plec. M-a mintit, ma gandesc ca manusile de la ea nu-mi vor incalzi niciodata mainile asa cum trebuie. Raman dezamagita si putin furioasa. Nu-mi place acest colt....
Merg mai repede, iarasi un om care are un purcel ruginiu, omul poarta un pulover oranj si ma atinge, dandu-ma la o parte ca-i stau in cale. Nu ma lasa sa-i vad focul.Ma supar si eu putin si plec. Si el era trist ...
Apare o ea si un el. Sunt tineri si frumosi. El are palton negru trei sfert si e ingrijit, vorbeste cu ea frumos, oarecum atent. Ea are un fel de rochie-palton. Ramanem si ne uitam la ei, fiecare cu privirea sa. O vad, ma vad pe mine in alta parte trecuta. Are o rochie groasa, de fapt, cu maneci scurte si largi. Nu stii daca-i palton sau rochie... E frumoasa, are fata alba si parul maro cald. Si ea e foarte tanara. Parca as vrea sa se iubeasca .., nu stiu de ce......pentru ca sunt amandoi frumosi.
Ne miscam incoace si-n colo. Mirosuri vin din toate partile, o avalansa de amintiri olfactive.
Deodata se aude ceva... nu stiu exact, dar merg ghidata de fum, miros si acorsuri cunoscute. si-mi spun ca nu pot sa cred. Nu-mi vien sa cred ca aici, in marea de traditii ale toamnei romanesti, unde doar sufletele noastre le recunosc, sunt aici. Aici. Prima data imi vine sa ma-nchin si de surpriza, si de bucurie.Si tot imi apare intrebarea: cum si-au facut loc aici, sub ce fel de chemare au venit? Sunt naucita si inghet in loc. Au pene, straie din lemn specifice mirosurilor lor. si fluiere din lemn. prin ceea ce sunt si ne canta deschid calea catre suflet. cantecul lor paralizeaza oameni in loc. si mai frumos e atunci cand din locul alaturat ,ingradit cu gard de lemn auriu, vin rotocoale grabite de fum de carnati sau mirosuri romanesti. se formeaza un Noi, dintr-al nostru cu cantecul lor, un Noi greu de exprimat si cat de usor de simtit. Multumesc oameni ce ati venit sa ne uniti in suflet si simtire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu