in ianuarie oamenii de obicei fac ceva, unii torc, altii mediteaza, unii se iubesc, unii alearga, unii scriu, altii fac oameni. de obicei in ianuarie suntem ocupati cu ceva. zapada a cazut si ea tot asa de linistita si preocupata in maretie. se joaca copii cu copii si parintii cu ai lor, dar tot asa, linistit, fara graba. exista uneori momente care incremenesc de frumusete. da, frumusetea uneori incremeneste in ochii nostri, iar acele momente nu se mai sterg niciodata.
si precum totul pare ca asa trebuie sa fie, in ianuarie inca gasesti dovleac cu gust de toamna. ochii omului cu singurul dovleac din piata sunt rosii, de fapt, nu cred ca ochii lui sunt rosii, ci de fapt tot e rosu. asa om rosu nu am mai vazut demult. orice ar spune si fiecare miscare pe care o face pare ca e de un autentic si perfect moment. el stie exact ce inseamna fiecare cuvant si fiecare rest si fiecare felie pe care o taie. dovleacul de la el e absolut gustos, de iti vine sa-l mananci crud. de parca doar crud poti intelege ochii omului rosu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu