cand e iarna, cand e vara omul lacrima e verde. cand rasare soarele, el stie ca trebuie sa se trezeasca pentru alti oameni lumanari. pana la urma ei se apleaca si se topesc. sunt zile cand de la soare omul lacrima poate sa rada in hohote. sunt zile in care daca ploua omul lacrima poate fi linistit sau poate doar sa ramana tacut, ascultand. cand ninge, omul lacrima se ninge pentru ca nu are altceva mai bun de facut. face sa curga din el stropi albi care altor oameni anotimpuri le fac bine.
omul lacrima uneori face piata, cateodata il dor oasele. el a trecut prin multe bagaje ninse, asa incat stie foarte bine ce inseamna greutatea. omul lacrima poate uneori sa aiba dureri pentru ca altcineva, ea, Viata, la tratat egal. omul lacrima nu spune, tace, tace. el stie cel mai bine sa taca, tacerea lui aduce cald si aduce aroma celor Acasa. Omul lacrima inghite, insa cine stie ce poate inghiti... pe cine intereseaza. cateodata doare cand inghite prea mult si e nevoie de supapa. omul fluturele si omul lacrima tac si ning pentru ca nu stiu sa faca altceva mai bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu