....amalgam

de felul meu sunt metodica, calculata si organizata, zic ... :)) ha ha

Asa incat,

de cate ori incep ceva nou tin sa nu pierd ceva, fiecare inceput inseamna ca am asteptat un timp pentru a-l "incepe", asa incat valorizez inceputurile, nu vreau sa uit ceva, cumva, in graba si fervoarea primelor clipe ale inceputurilor si continuarilor..e obositor, stiu, si in acelasi timp necesar. Cine a fixat necesarul? mintea mea , organizarea si metodica proprie, nevoia mea de control si disciplina, frica de alambicare, de multime si de incurcatura care in capul meu se traduce ca fiind coplesitoare si de care ...mi-e frica. Da, mi-e frica... , mi-e frica de lucruri lasate la voia intampalrii. Aceasta frica iti poate urma placut existenta pana la un punct cand cedezi. De ce cedezi? pentru ca nu mai poti, esti atat de obosit de atata schematica si metodica incat zici... nu zici, doar se produce o relaxare. acest fel de relaxare se cheama mi se rupe, fie ce-o fi.

Scriu aici si acum pentru ca, conteaza. Mintea mea, aia faina, a decis sa nu mai retina decat ce ramane dupa cateva zile de la experienta. asa incat ne simtim mai bine Eu cu Mine si Minele cu umbrele din el. e mai USOR.

aproape seamana cu un fulg.

fiecare experienta traita intens e gustata din plin, apoi urmeaza imaginatia cu ale ei metode de degustare, apoi sedimentarea. Si apoi vine Eu si priveste ce a ramas.

ce distractie!! si eliberare! :))