vine o zi cand vrei sa stergi totul. apare o liniste chemata si fortata si totusi buna la ceva. Vine o zi in care vrei sa nu mai simti piciorul lipsa sau mainile ciungi ale oamenilor din strada, sau sa-ti mai apara pe retina acel baiat tanar care merge ca un caine, in .."patru labe", omul caine, da. e traznit (hm, slava domnului!) de dumnezeu asa, exista aceste zile in care simti cu toti porii propriei vieti vietile si golurile altora, atat de mult incat le preiei ca si ale tale, se suprapun peste ce mai ai si tu si simti ca trebuie sa opresti acest sir de durere. cum o opresti? mai dospeste? inca da? hai, mai putin....

vreau s adorm in iarba depaaaaarte , departe, departe, si apoi ma vad ce mai vad, te rog, fii langa mine, Doamne. mi-e frica putin. te rog, stai, putin stai putin pana dorm si apoi sa vad ce ramane. te rog, mi-e frica ...... eu stiu ce-o fi, mai vreua sa merg, sa caut si sa scriu, sa scriu mult, mai vreau sa iubesc, cand iubesc sunt eu. asa m-a nascut pe mien Dumnezeu sa iubesc intens si mult. si sa mangai cu gandul si dragul meu de fire , inchide-ma in tine si ajuta-ma sa mai iubesc un pic.