duminică, 12 septembrie 2010

ei, ei, hei,
l-am tot visat pan l-am chemat aici in realitatea mea. cum putem sa mai Vorbim? gasesc greu si ciudat sa mai putem comunica macar ca odata.

a fost interesantr ca a sunat. chiar l-a chemat inima mea? asa putere s aaiba ea, iar visele din ultimele nopti...si ele au facut asa incat....

m-a sunat..si sec si goale sunt cuvinte. doar Inima e inca plina, aceea a sangelui. aproape ca nu mai trebuie sa vorbesti. uneori cuvintele sunt scuza perfecta pentru a umple spatiul dintre doua inimi. inimi pline de dor si jale, inimi goale de implinire, amandoua plang plansul propriu doar de ele stiut.

macar asa, putin, sa se mai intalneasca ele. chiar daca grele in conversatie, se mai intalnesc inca.

roaga-te, inima pentru inima cealalta.

Niciun comentariu: