joi, 29 iulie 2010

vine o zi cand vrei sa stergi totul. apare o liniste chemata si fortata si totusi buna la ceva. Vine o zi in care vrei sa nu mai simti piciorul lipsa sau mainile ciungi ale oamenilor din strada, sau sa-ti mai apara pe retina acel baiat tanar care merge ca un caine, in .."patru labe", omul caine, da. e traznit (hm, slava domnului!) de dumnezeu asa, exista aceste zile in care simti cu toti porii propriei vieti vietile si golurile altora, atat de mult incat le preiei ca si ale tale, se suprapun peste ce mai ai si tu si simti ca trebuie sa opresti acest sir de durere. cum o opresti? mai dospeste? inca da? hai, mai putin....

vreau s adorm in iarba depaaaaarte , departe, departe, si apoi ma vad ce mai vad, te rog, fii langa mine, Doamne. mi-e frica putin. te rog, stai, putin stai putin pana dorm si apoi sa vad ce ramane. te rog, mi-e frica ...... eu stiu ce-o fi, mai vreua sa merg, sa caut si sa scriu, sa scriu mult, mai vreau sa iubesc, cand iubesc sunt eu. asa m-a nascut pe mien Dumnezeu sa iubesc intens si mult. si sa mangai cu gandul si dragul meu de fire , inchide-ma in tine si ajuta-ma sa mai iubesc un pic.

miercuri, 28 iulie 2010

cand cazi pe unde apuci



apropierea celuilat imi creeaza uimire, prima data. De ce se apropie? nici nu ma stie..? ce din ochiul lui il incanta la mine, ce anume din mine il cheama sa ma priveasca drept si curajos? Cine e el? De fapt, cine din mine ii face cu ochiul si-l cheama?

Finta, fiinta mea traieste alaturi de un Mine obosit si greu. Fiinta mea traieste, atrage trup si suflet un om. Nu-mi ramane decat sa ii fac cale dreapta si sa-l intreb pe acest suflet daca vrea un pahar cu apa, macar. Pana nu adorm din nou,lata la pamant. Nu stiu daca nu moare de sete pan ma trezesc. frumos om, dar extrem de ciudat ca ma vede acum ataaaaaat de sleita de puteri ceea ce ma face sa ma intreb oare abandonarea lui Tine te infrumuseteaza? M-am abandonat problemelor care sunt, nu mai am granite, sunt peste tot si transparenta pentru cei ce ma privesc.

:)) interesanta transparenta.., acum vad ca transparenta atrage. Frumos, mai e un licar acolo, Acooolooooooo, heeei, acoolooooooo, cheama-maaaa, vin, vin, desi mai e, tu cheama-ma , sunt pe drum...

mana mea draga zice ca ma tine langa mine inca, eu stiu ce-o fi, e inca a mea, de aia ma doare, n-o pot lasa asa in durere, trebuie sa trecem podul, hai, hai, fata, haaai, da mana ta., haaai, cat esti de impleticita, haai, mai un pic.....uh...., stai si zaci acolo , zaaaci si doormi in balta, e calda pentru tine, eu te astept mai incolo in luminis, somn usor, fata, somn usor !

luni, 26 iulie 2010

contopire



Sunt zile in care simt ca e bine, altele in care nu mai e asa de bine, si altele in care nu mai simt nimic decat o amorteala arida si nesfarsita. Amorteala data de oboseala, de cotidian, probleme, sperante, deziluzii, durere si amaraciune. Exista zile in care poti vedea printre pleoape, si alte zile in care nu mai vezi nimic, doar trecerea cotidiana si aburul oboselii prea mari si stranse in timp. azi a fost una din zilele astea in care simt ca traiesc in alt univers si o lume care nu-mi apartine. Privesc, ma scald printre oameni obositi si ei si din ce in ce mai abatuti, unii nu au maini sau picioare, altii sunt pitici sau orbi, unii canta la acordeon fara sa le ceri, oamenii sunt sarmani si abatuti, pestrita lume si trista. Tristetea e comuna pentru toti. Unii o simt in farfuria de seara mai goala, altii in golul din corpul lor, unii in suflet aidoma, sau altii prefera s-o ascunda bine. Altii o canta in acorduri de carne putreta, unii iti cersesc zambetul sau trimit ocheade flamande de propria voma.

Toti suntem aidoma unei lumi care nu ne mai apartine, in locul unei alte lumi departe demult de cea in care traim. Azi m-am simtit adanc scaldata in lumea oamenilor mei pestriti de zi cu zi, alaturi chiar fara sa le cer, departe cand ma smulg violent lumii lor. Azi am fost una cu totii, alaturi prin fructe batute de zeama calda si mirosul lor greu de transpiratie si durere.
Mirosul zambetului meu putred prefer sa cred ca inca n-a ajuns la ei.

Tine-ne Doamne alaturi, departeaza-ne cat poti si alatura-ne la fel! Indreapta-ne privirea catre fruntea ta!

joi, 15 iulie 2010

au trecut 2 ani

Multumesc!


Si pentru ziua de azi in care am incheiat un ciclu de viata. greu, solicitant, presant. uneori interesant, alteori tensionat. insa 2 ani inseamna ani. a fost si atrecut deja.
melodia asta imi vihe s-o pun aici, habar nu am de ce, am gasit-o usor ca starea de acum si ea trebuie sa fie aici.


duminică, 11 iulie 2010

zile moarte

sunt zile pline de soare, ganganii si fluturi si oameni. cand nu le pot gusta le numesc moarte. sunt zile moarte acelea in care nu ma pot bucura de afara cu tot ce pot gasi.

si pentru ca imi pare rau ca nu sunt cu ele, scriu aici in spatiul creat artificial din nespus dor de afara.

zile moarte. . ma gandesc la oamenii care asteapta sfarsitul si ar da orice pentru doar o zi sau macar o ora de trait. iar noi, acum, prinsi si ocupati in zile "vii" nu traim zilele care vin asa cum merita si meritam. Ele ni s-au dat sa le traim din plin cu tot ce cuprind ele.

Zilele moarte sunt de la o vreme mai multe...oare care e mecanismul transformarii lor in zile vii?

vineri, 9 iulie 2010

ochii cu raze


Pe oameni nu trebuie decat sa-i iubesti. Privirea, ochii si mainile arata nevoia lor de iubire. Ochii vorbesc cel mai mult.


Sunt aceia calzi si moi care se topesc in bratele ochilor tai si misca incet prin odihna ochilor tai, se simt ca acasa si savureaza iubire la liber din tinele ochiului tau.


Sunt ochii suparati, puternici, fermi si aspri. ei cauta iubirea, sunt suparati precum un copil cu bube pe picioare si piele julita. Iubirea ceruta de ei doare, ei dor. Iubirea lor doare. Inca nu stiu cum sa fie ca sa nu doara. Iubesc durandu-te si durandu-se. Te ajuta sa scapi oglinzile si sa strangi cioburile dupa tine. Ei nu strang, e treaba ta si oglinda ta sparta. Ei sunt duri, aspri si tristi. Se inmoaie cand ochiul tau cald le daruieste un Soare maaare, maaaaare, maaare. Ei stiu ca ochiul tau are razele cele mai puternice de aceea il cauta asiduu, altul nu le are. Il gaseste si asteapta. daca nu stii sa le dai raze, ei pleaca suparati spre alti ochi si mai calzi.

il iubesc pe el




il iubesc pentru ca este liber, de sine chiar si de-nprejur

si,

precum apele cauta, el gaseste repede sa susure ceva in el.


il iubesc pe el pentru ca traieste a foc,
merita sa picure o zi alaturi de tine pentru ca e frumos el.
si nu stie inca.

il iubesc pe omul din el pentru ca vad , pentru ca ma vede

il iubesc pentru ca nu ma vad.
il iubesc pentru ca ma iubesc.
il iubesc pentru ca ne iubim
asa, orbi, amandoi.
de pacla, intuneric, confuzie si lipsa
Lipsa.

Il iubesc pentru ca este prietenul meu de drum.
Prietenul meu de drum anevoios.

Acest prieten stie gropile, lipsa ploilor si gandul meu de dimineata. imi stie privirea alba si limpede cand ma uit la el, imi stie gandul de azi, si cel de maine, acela alaturi de el.
De ce sa-i cer sa stie altul? Nu poate. Stie gandul lui langa al meu si atat. Restul e ...viitor

Te iubesc, omule! Si daca trebuie sa pleci, tot te iubesc pentru calatoria alaturi de mine. Te iubesc pentru insotirea ta trecuta, prezenta si viitoare.

Te iubesc asa cum stiu eu si asa cum stii tu sa primesti si sa vezi in mine.


Te iubesc!

marți, 6 iulie 2010

sâmbătă, 3 iulie 2010

esti azi

asa, ai fost ce ai fost.
acum, nu mai esti. indrazneste sa nu mai fii. hai, omule! stii ce frumos e? e altceva. nu esti nimic din ce ai fost in trecut. esti altul. nou. nou-nout. te vezi? inca nu, poate, dar simti altfel. o data ce simti altfel, esti deja altfel. Esti azi, nu mai esti maine.

vineri, 2 iulie 2010

pentru ca e vineri si e bine

sa cunosti oameni e o aventura





Hei, tu, tuuuuuuu................Multumesc! Iti multumesc pentru ca ma iubesti!
iti multumesc ca ai scos in calea pasilor mei o minune de om! asta inseamna ca l-am chemat. fii aici si lasa-ma sa-ti multumesc.

Multumesc!


Acest fel de oameni ma fac sa te iubesc nespus, e ca si un vis pe care il ai si care te face sa zambesti gratis zile in sir. M-am indragostit de acest om, este minunat sa cunosti oameni frumosi cu ochii. Minunea lor sta in aerul dintre cuvintele respirate, nu exista doar cuvinte, exista acel spatiu dintre ele plin cu sufletele noastre. Cuvintele mangaie tandru, oricand, oricat si cu multa dragoste de viata si de oameni. Totul se leaga firesc, spontan si durabil. Totul pare ca e dintotdeauna, de parca te-ai ratacit o vreme pe alte carari , frumoase si aventuroase, unele cu colti si spini, altele voioase. De parca ai fi colindat muuult, mult, calatorule.. de parca, vezi tu.., oare sa cunosti oameni este o aventura ?

Este o aventura orice drum, imi raspunzi tu, insa... atunci cand mergi si pasesti fara sa stii pe ce, acel minunat suvoi de apa rece sub talpa iti prinde f bine cand ti-e cald. Il lasi s ate mangaie si dezmierde, nici macar nu-l cunosti in timp, ci doar de peste timp. va stiti, v-ati reintalnit si va e bine. Un pic de acomodare, insa e ataat de bineeeee

Iti multumesc, Doamne ca ma iubesti! asta inseamna ca si eu sunt buna.