... e inca toamna. miroase insa mai puternic a ea. e liniste, e fum de toamna. il simt in nari si spumega sa iubeasca in rotocoale gri de argint-auriu. e bine. e maroniu si cald si soare. e mangaiere si e bine. e un rasfat al tau cu maroniu spre galben auriu, cand copt, cand in rascoacere mocnita.
e bine!
e asteptare. o asteptare pe care o mirosi inainte de a se ivi. miros de toamna ca preludiu al unui nestemat anotimp ce nu-si anunta plecarea prea curand.
Toamna mangaie, toamna stie cata nevoie de visare si meditare avem, stie nevoia noastra de iubire si de contact, simte lipsa si duce dorul unei veri ce nu a trait niciodata. Ea simte si stie exact golurile unei veri neimplinite si incearca sa impleteasca in culori sufletul sau , plin de iubire necoapta. Toamna cere si aduce in dar tot ceea ce nu ceri si nu ai. Ea isi aduce oricum, anticipeaza si iubeste!
Te iubeste toamna pe tine, Copil Mare!
2 comentarii:
Ce frumos ai scris despre toamnă! E un anotimp cu atâtea culor frumoase. Mulţumesc!
Fara sa vreau ma identific cu ea si tot ce transmite prin culoare, liniste, nostalgie, pace si pregatire pentru un anotimp mai friguros.
Cu drag!
Trimiteți un comentariu