pentru atunci cand voi putea sa vorbesc si sa spun. pentru zilele acelea in care vreau sa traiesc normal, pentru alte zile in care se vor contura eu si cu Mine, pentru cand voi patrunde intunericul si ma voi invarti in ce o fi in el si ce o vrea el sa inveleasca din mine. Pentru cand ma fac mare si pentru cand imi voi auzi vocea, pentru cand ma voi iubi si voi glasui neincetat vrajita de ce aud, pentru cand cuvintele devin doar instrumente si le rosteste in drum spre altceva. pentru cand altceva devine si el si altceva. pentru cand traiesti momentul si vrei sa mai traiesti unul, atat de frumos incat ti-l doresti si mai frumos. pentru ce stiu ca e si nu am atins. pentru lacrimile care ma incalzesc si dor uneori pana la panica. pentru cand voi dormi fara morti si voi visa aiureli si pentru cand imi voi ingadui sa fiu anapoda, asa, cu bune si rele, precum poate e firesc si suficient sa fii.
pentru sufienta si pentru ce mi-o da Dumnezeu. pentru increderea lui in mine si pentru ingaduinta si rabdarea cu care ma asteapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu