mangaieri

eu ... eu sunt bine ascunsa undeva. uneori foarte bine ascunsa chiar si de mine, ma tot caut si nu ma mai gasesc. doar uneori.

din nou ploua, de fapt astept mereu sa ploua, dar nu spun asta nimanui. oamenilor nu le plac ploile, se feresc sa nu le deranjeze hainele sau fata asa incat de putine ori le spun ca imi place ca ploua! Cum as putea sa spun oamenilor ca ploua asa de frumos cand ei sunt tristi tocmai din acelasi motiv? Nu ii pot intrista si mai tare. Uneori, privind fascinata si prinsa cu ochii pe geam, soptesc ceva asa, doar pentru mine, ca mi-e asa de drag ca ploua.

Cand ploua ma simt mangaiata si ocrotita asa cum nu m-am simtit niciodata. Cineva din ploaie parca vine sa ma atinga cu dragoste si sa ma dezmierde ca si cand as fi cel mai frumos om pe care l-a intalnit. din dragoste.

Uneori stropii sunt exact acea delicata atingere pe care nu ai cum s-o descrii si nici macar s-o ceri pentru ca este din alta parte. tremur. poate emotie. Mereu m-am identificat cu sunetul ploii si luciul frunzelor sau pomilor dupa ploaie. imi place baia lor de apa si de lumina care ma ajuta sa iubesc. gasesc ceva afara de iubit nespus si cand murmura ploaia sau siroieste, ma simt iubita. Da, ma simt iubita de cineva de sus, ocrotita si mangaiata altfel.